It has been said, 'time heals all wounds.' I do not agree. The wounds remain. In time, the mind, protecting its sanity, covers them with scar tissue and the pain lessens. But it is never gone.
Discutiile pe baza de generalitati sunt adunari, operatii simple, care, prin caracterul lor evident, te fac sa crezi in pertinenta lor. In vreme ce o discutie serioasa ar semana mai degraba cu o serie de inecuatii cu mai multe necunoscute, de integrale si de jonglari cu numere complexe.
Este un joc care consta in a gasi adevaratele mari diviziuni ale lumii, cele care sunt cu adevarat pertinente, caci , infailibil, lumea se imparte intotdeauna in doua: cei carora le place sa se plimbe cu bicicleta si cei care gonesc cu masina; cei care poarta camasa peste pantalon si cei care si-o baga in pantalon; cei care beau ceaiul fara zahar si cei care il beau cu zahar; cei care cred ca Shakespeare este cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor si cei care cred ca e Andre Gide; cei carora le place Familia Simpson si cei carora le place South Park; cei carora le place Nuttela si cei carora le place varza de Bruxelles.
Pe alcoolici lumea ii deplange, ii ingrijeste, ei se bucura de consideratie medicala, umana. Pe cand pe oamenii inteligenti nimeni nu se gandeste sa-i planga: "El studiaza comportamentele umane, cred ca asta il face foarte nefericit", "Nepoata mea e o fata inteligenta, dar e o fata foarte in regula. Vrea sa scape", "La un moment dat mi-a fost teama c-o s devii inteligent". Iata genul de cugetari binevoitoare, pline de compasiune, care i s-ar cuveni daca lumea ar fi dreapta. Dar nu, inteligenta e de doua ori rea: te face sa suferi si nimeni nu se gandeste sa o considere ca pe o boala.
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui". (Mircea Eliade)
Iata adevarata si unica ratiune de a fi a prieteniei: sa ofere o oglinda in care celalalt sa-si poate privi imaginea de altadata, imagine care, fara vesnica trancaneala intre prieteni, s-ar fi pierdut de mult.
Prietenia ne este indispensabila pentru buna functionare a memoriei. Trebuie sa ne reamintim trecutul, sa-l purtam cu noi permanent: e poate conditia necesara pentru a ne pastra, cum s-ar spune, integritatea eului. Ca sa nu se usuce, ca sa nu se chirceasca, eul trebuie udat cu amintiri, ca florile in glastra; iar asta cere un contract regulat cu martorii trecutului, altfel spus cu prietenii. Ei sunt oglinda, memoria noastra; nu le cerem decat sa stearga din cand in cand aceasta oglinda, ca sa ne putem privi in ea.