Cu toţii am întâlnit ochii cuiva şi am simţit un fel de recunoaştere, care ar fi putut fi începutul unei prietenii. Dar semaforul se schimba, tramvaiul pleacă, mulţimea se interpune între tine...şi nu vei şti nicioadată.
Acesta este cel mai frumos lucru - să râzi împreună cu cineva pentru că amândoi consideraţi amuzante aceleaşi lucruri.
joi, 22 noiembrie 2007
vineri, 9 noiembrie 2007
Depresie
am dat fuga la tine
c-o sticlă de jack în mână
ştii
că nu pot să dorm
ştii
că-mi mişună ca zeci de furnici pe sub piele
că la fiecare capăt de venă e el
ştii tot fără să spun nimic
mă vezi în oglinda ta mătuită aşa mică, plictisită
vezi toate cusăturile strâmbe ale creierului meu
toate frustrările peticite în paturi străine
din care fug cu greaţă dimineaţa
toate zvâcnirile anormale ale pereţilor mei
şi mă vrei aşa cum vrei femeia altuia dar ştii
eu sunt a nimănui
ştii tot cu toate că încă nu spun nimic.
c-o sticlă de jack în mână
ştii
că nu pot să dorm
ştii
că-mi mişună ca zeci de furnici pe sub piele
că la fiecare capăt de venă e el
ştii tot fără să spun nimic
mă vezi în oglinda ta mătuită aşa mică, plictisită
vezi toate cusăturile strâmbe ale creierului meu
toate frustrările peticite în paturi străine
din care fug cu greaţă dimineaţa
toate zvâcnirile anormale ale pereţilor mei
şi mă vrei aşa cum vrei femeia altuia dar ştii
eu sunt a nimănui
ştii tot cu toate că încă nu spun nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)