Liniste, va rog!

... linistea e zgomot

Am spus ... e prea tarziu

Te pierzi in multime, o intregesti, devi doar o pata gri intr-o lume a non-culorilor.

Iti vei gasi oare vreodata identitatea

Copiii stiu intotdeauna ce vor cand vor fi mari :

"-Vreau sa fiu farmacista!"

"-Vreau sa fiu salvamar!"

"-Vreau sa ma fac actrita!"

"-Am sa ma fac fotbalist!"

Cand ajungem adulti insa, ne pierdem aceasta abilitate de a vrea. Ce se intampla pe drumul dintre copilarie si maturitate care ne face acum atat de neputinciosi!

Ne pierdem visele, ne pierdem puritatea cu care visam si ratiunea le inlocuieste. Insa nu e o ratiune care te ghideaza spre intelepciune. Nu! E o ratiune bolnava ce te impinge spre disperare.

Asa te gasesti in fiecare dimineata in fata oglinzii privindu-ti reflectia, uitandu-te la tine. Degeaba arunci cu apa pe fata, nu vei intineri, n-o sa te simti mai bine. Te simti poate doar mai curat, dar nu in sensul de pur; te simti la fel ca in fiecare dimineata ... rutina :te acapareaza, devii sclavul propriului tau eu. Incerci sa scapi, sa fugi, dar intotdeauna te vei ajunge din urma.

Incepi sa ai cosmaruri: alergi de ceva pe care nici macar nu-l vezi, dar il simti, te urmareste cineva...sau ceva...si oriunde ai merge sau te-ai ascunde stie unde sa te gaseasca. E ca si cum ar gandi gandurile tale, inaintea ta.

Si atunci incepi si cauti (nici tu nu stii ce) ....

Iti vei gasi oare vreodata identitatea?

Little Boy

Stii care e numele de cod al bombei de la Hiroshima? Little Boy! Cine l-a nascocit a fost un geniu! Nu se putea ceva mai bun. Little Boy, baietel, pusti, tanc! Nu exista cuvant mai afectos, mai emotionant, mai plin de viitor .... Deasupra Hiroshimei planeaza viata insasi, in persoana unui little boy care sloboade peste ruine urina de aur a sperantei.

Omonime

Zmeul: o panza colorata intinsa pe o rama foarte dura, inaltata in vant; manuit cu ajutorul a doua sfori, cate una in fiecare mana, zmeul isi schimba directia, urca sau coboara, se rasuceste si scoate un zgomot fioros, ca de taun urias; din cand in cand, cade in picaj pe nisip, ca un avion ce se zdrobeste de sol.

Zmeu: personaj fantastic din basme, imaginat ca un urias cu puteri supranaturale, intruchipand rautatea si fiind intotdeauna invins de fortele binelui.

Da-i mai departe

Memoria e foarte ciudata. Indeasa la sertar tot felul de prostii care nu-ti folosesc la nimic. Iar alte chestii importante si care chiar iti sunt de folos se sterg una dupa alta.

Nu cumva oamenii isi folosesc amintirile pe post de combustibil. Ca sunt importante sau nu, asta nu conteaza cand e vorba sa te mentii in viata. Sunt combustibil si atat. Ca e reclama din ziar, carte de filosofie, gravura erotica sau vreun teanc de bacnote de zece mii, daca le pui pe foc toate sunt niste bucati de hartie. Focul nu se gandeste "oho, asta e Kant" sau "asta e Jurnalul National, editie de colectie", cand le arde. Pentru el toate nu sunt nimic mai mult decat simple bucati de hartie. La fel si cu amintirile. Toate sunt combustibil, fara nicio diferenta.

Crash

It`s a sense of touch, I think ... we miss that touch so much that we crash into each other just so we can feel something.