Depresie

am dat fuga la tine
c-o sticlă de jack în mână
ştii
că nu pot să dorm
ştii
că-mi mişună ca zeci de furnici pe sub piele
că la fiecare capăt de venă e el
ştii tot fără să spun nimic
mă vezi în oglinda ta mătuită aşa mică, plictisită
vezi toate cusăturile strâmbe ale creierului meu
toate frustrările peticite în paturi străine
din care fug cu greaţă dimineaţa
toate zvâcnirile anormale ale pereţilor mei
şi mă vrei aşa cum vrei femeia altuia dar ştii
eu sunt a nimănui
ştii tot cu toate că încă nu spun nimic.