Negarea

Ceea ce m-a sedus intotdeauna la negare este puterea ce ti-o da de a te pune in locul a toti si a toate, de a fi un soi de demiurg, de a dispune de lume ca si cum ai fi colaborat la instaurarea ei, iar acum ai avea dreptul si chiar datoria sa-i gasesti ruina. Distrugerea, consecinta imediata a spiritului de negare, corespunde unui instinct profund, unui tip de invidie pe care orice fiinta o incearca in strafundul sinelui sau fata de fiinta dintai, fata de pozitia si ideea pe care ea le reprezinta si simbolizeaza.