Balade vesele si triste

"-Caut niste prieteni.

-Cum arata?

-Poate seamana cu tine. Cum aveai aerul ca esti o persoana interesanta, sezand acolo pe banca aia, mi-am zis ca poate vrei sa fii unul din prietenii mei. Pari a fi de buna calitate. De calitate superioara.

-De calitate superioara...Parca ai vorbi de sunca.

-Nu, nu de sunca, eu nu mananc carne.

-Si iti mananci prietenii?

-Nu mai am prieteni, tu trebuie sa-mi dai replica. Asadar cand eu spun lucruri intr-adevar uimitoare, tu trebuie sa ma intrebi de ce.

-Impresarul meu a uitat sa-mi trimita continuarea scenariului. Deci...de ce?

-De ce, ce? (mimand foarte convingator uimirea).

-De ce numai ai prieteni?

-Au mucegait. Nu remarcasem ca au o data de expirare. Trebuie sa fii atent la asta. Prietenii mei au inceput sa aibe urme de putregai, pete verzi destul de scarboase...

-Asta poate fi periculos.

-Da, ar fi putut sa-mi dea salmoneloza.

-I-ai pus in lada de gunoi?

-Nu, n-a fost nevoie, s-au aruncat singuri in viata lor fara vlaga.

-Esti aspra.

-Scuze, asta nu e textul tau: ar fi trebuit sa spui: "Esti grozava".

-Au fost unele modificari de ultim minut in scenariu.

-Eu aflu intotdeauna ultima!

...

-Am uitat scena prezentarilor! Am uitat scena prezentarilor! Trebuie sa reluam totul.

-Stii...vom putea face un racord. Pentru asta exista montajul.

-Ai dreptate. Sa facem cativa pasi fara sa spunem nimic si sa ne prezentam. Motor. "