Trăiesc

Trăiesc: studiu intens, obligaţii sociale, câteva dorinţe neîmplinite...Particip, nu ştiu de ce, la maimuţăreala zilnică. Tot ce vad mă scârbeşte. Dar nu e o reacţie ce vine din superioritate. Vine dintr-un ciudat impuls al conştiinţei. Sunt tânără. Dar nu simt că tinereţea ar fi un privilegiu aşa cum se tot spune. E o neputinţă la mijloc. Sunt un fel de prezenţă mişcată încolo, încoace de un păpuşar invizibil. Nu am nici cea mai mică justificare a faptelor mele. Mă aflu într-un îngrozitor plictis. Nu pot ieşi din mlaştina lui. Nu posed decât jalnica certitudine că trăiesc şi particip la marele circ de confuzii al lumii.